Artrita lyme, Totul despre Boala Lyme: Stadii, diagnostic, preventie | Bioclinica
Conținutul
Artrita Lyme este una dintre bolile cauzate de bacteria Borrelia burgdorferi Lyme Borreliosis care este transmisă prin înțepătura căpușelor dure, inclusiv Ixodes ricinus.
Deși pielea, sistemul nervos central, inima, ochii și alte organe pot fi și ele ținta infecției cu Borrelia burgdorferi, în majoritatea cazurilor articulaţiile sunt singura ţintă a artritei Lyme. Cu toate acestea, poate exista un istoric de afectare a pielii, sub forma eritemului migrator o erupţie roşietică care se extinde de la locul unde s-a produs muşcătura de căpuşă.
Rareori, cazurile netratate de artrită Lyme pot conduce la afectarea sistemului nervos central.
Doar o proporţie mică dintre copiii cu artrită suferă de artrită Lyme. Cu toate acestea, artrita Lyme este, probabil, cea mai frecventă artrită care apare după o infecţie bacteriană la copiii şi adolescenţii din Europa. Rareori apare înaintea vârstei de 4 ani, afectând în principal copiii de vârstă şcolară.
Boala apare în toate zonele din Europa, dar este mai frecventă în Europa Centrală şi în sudul Peninsulei Scandinave, pe ţărmul Mării Baltice. Deși transmisia depinde de mușcătura de căpușe infectate, care sunt active din aprilie până în octombrie în funcție de temperatura mediului și umiditateartrita Lyme poate debuta în orice moment în cursul anului, datorită intervalului lung de timp scurs artrita lyme momentul muşcăturii de căpuşă şi apariţia tumefierii articulare.
Cauza bolii este bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă prin muşcătura de căpuşă Ixodes ricinus.
Ce te asteapta la Centrokinetic?
Cele mai multe căpușe nu sunt infectate și, prin urmare, majoritatea muşcăturilor de căpuşă nu vor provoca infecţia. Majoritatea infecțiilor, chiar dacă se manifestă cu eritem migrator, nu progresează spre etapele ulterioare ale bolii care includ și artrita Lyme. Această situație se întâlnește mai ales dacă în stadiile incipiente, incluzând eritemul migrator, pacienții au fost tratați cu antibiotice.
Astfel, chiar dacă borelioza Lyme sub formă de eritem migrator poate apare anual la circa 1 din copii, apariția artritei Lyme, manifestarea tardivă a boliieste un eveniment rar.
Copiii pot fi, insa, mai vulnerabili, deoarece nu au o atentie distributiva, atunci cand se joaca in natura, artrita lyme spatii acoperite cu iarba sau cu animalele de companie. In plus, nu stiu sa exprime clar probleme de sanatate pe care le au, fiind necesara supravegherea comportamentului acestora, verificarea imbracamintii si a pielii, pentru a detecta aparitia unor eruptii cutanate. Masuri de protectie personala impotriva contractarii bolii Principalele masuri de protectie personala recomandate sunt: Evitarea zonelor acoperite cu iarba inalta, zone impadurite sau de campie, in care traieste capusa. Echiparea adecvata cu incaltaminte inalta, fara orificii sau decupaje, haine de culoare deschisa, pantaloni lungi, bluze cu maneca lunga, haina cu gluga, palarie, sapca pentru momentele in care sunt parcurse zone cu risc de infectare.
Artrita Lyme este o boală infecțioasă și nu este moștenită. Artrita Lyme rezistentă la tratamentul cu antibiotice a fost asociată cu anumiți markeri genetici dar mecanismele exacte ale acestei predispoziții nu sunt artrita lyme.
Boala Lyme
Boala poate fi prevenită? În zonele din Europa unde trăiesc căpuşele, este dificilă prevenirea muşcăturii de căpuşă.
Diagnosticul bolii Lyme Descriere Boala Lyme este o afecțiune multisistemică de cauză infecțioasă. Agentul patogen implicat este bacteria Borrelia burgdorferi, o spirochetă fără perete celular, transmisă la om prin mușcătura de căpușă. În patologia umană sunt implicate trei genospecii: Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii și Borrelia garinii.
Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri căpuşa nu va transmite organismul cauzal al infecţiei, Borrelia burgdorferi, imediat după muşcătură, ci doar artrita lyme câteva ore sau chiar după o zi, când bacteria ajunge în glandele salivare ale căpuşei şi este eliminată prin salivă în organismul gazdă de ex.
Căpuşele se fixează pe organismul gazdă pentru zile şi se hrănesc cu sângele acestuia. Când copiii sunt controlaţi în fiecare seară, în timpul verii, şi eventualele căpuşe descoperite sunt îndepărate imediat, transmiterea Borrelia burgdorferi este foarte puţin probabilă.
Tratamentul preventiv cu antibiotice după o mușcătură de căpușă nu este recomandat. Totuși, atunci când se produce manifestarea timpurie a eritemului migrator, acesta ar trebui să fie tratat cu antibiotice. Acest tratament va opri proliferarea în continuare a bacteriei și va preveni artrita Lyme.
Boala Lyme (borelioza): Ce este, cum se transmite, simptome si tratament
În SUA a fost realizat un vaccin împotriva unei singure tulpini de Borrelia burgdoferi, dar acesta a fost retras de pe piaţă din motive economice.
Acest vaccin nu este util în Europa, din cauza faptului că aici sunt răspândite alte tulpini de Borrelia burgdorferi. Deşi este o boală infecţioasă, infecția cu Borrelia burgdorferi nu este contagioasă nu se poate transmite de la o persoană la altapentru că bacteria trebuie transportată de căpuşă.
Principalele simptome ale artritei Lyme sunt tumefierea umflarea articulațiilor cu efuziune creșterea volumului de lichid intraarticular și limitare a mișcării la nivelul articulațiilor afectate. Adesea, în ciuda tumefierii impresionante, articulaţia nu este dureroasă sau este puţin dureroasă. Articulaţia cel mai frecvent afectată este genunchiul, însă şi alte articulaţii mari și chiar mici pot fi afectate de boală.
Frecvenţa şi durata episoadelor de inflamaţie articulară artrita lyme, în general, cu mobilitatea articulară cu artroza, dar se poate şi amplifica, ajungându-se la cronicizarea artritei.
Există și cazuri rare cu artrită de lungă durată de la debutul bolii durata artritei de 3 luni sau mai mult. Boala poate fi acută cu un singur episod de artrităepisodică recurentă sau cronică.
Boala Lyme: simptome, cauze, tratament
Artrita pare a avea o evoluție mai acută la copiii mici și una de durată mai lungă la adolescenți. Boala la adulți și artrita lyme este similară. Cu toate acestea, copiii pot avea o frecvență mai mare a artritei decât adulţii. Spre deosebire de adulţi, cu cât copilul este mai mic, cu atât evoluţia favorabilă este mai rapidă şi rata de succes a tratamentului antibiotic este mai mare. Ori de câte ori apare o artrită nouă fără o cauză cunoscută, artrita Lyme trebuie luată în considerare pentru diagnosticul diferențial.
Navigare principală
Suspiciunea clinică trebuie confirmată prin investigaţii de laborator, ce includ analize de sânge şi, uneori, analize din lichiul sinovial lichidul artrita lyme articulațiile tumefiate. Dacă există anticorpi IgM la Borrelia burgdorferi identificați prin testul EIA, trebuie efectuat un test de confirmare numit Imunoblot sau Western blot.
În prezența unei artrite de cauză necunoscută și dacă sunt identificați anticorpi IgM la Borrelia burgdorferi prin testul EIA și confirmați prin Western blot, diagnosticul de artrită Lyme este cert. Cu toate acestea, acest test de laborator este mai puțin fiabil decât anticorpii determinați prin teste serologice. În unele cazuri, testul poate eșua în indicarea unei infecții chiar dacă aceasta este prezentă și poate indica o infecție atunci când aceasta lipsește.
Artrita Lyme trebuie diagnosticată de către medicul pediatru sau într-un artrita lyme de pediatrie sau de boli infecțioase.
Cu toate acestea, în cazul în care artrita lyme cu antibiotice nu este eficient, cazul trebuie adresat unui specialist în reumatologie pediatrică pentru gestionarea ulterioară a artrita lyme. În afară de testele serologice, se vor efectua şi analize pentru cuantificarea inflamaţiei, precum şi alte teste uzuale din sânge.
În plus, trebuie luate în considerare și alte cauze infecțioase ale artritei, care vor fi verificate folosind analize de laborator adecvate.
După ce artrita Lyme a fost confirmată prin determinările de laborator, inclusiv imunoenzimatică și imunoblot, nu este util să se repete aceste teste, deoarece ele nu indică răspunsul la tratamentul cu antibiotice. Aceste artrita lyme vor rămâne pozitive ani de zile, chiar dacă tratamentul a fost eficient. Deoarece artrita Lyme este o boală infecțioasă bacteriană, tratamentul se face prin administrarea de antibiotice.
Artrita Lyme poate fi tratată cu antibiotice pe cale orală timp de 4 săptămâni sau pe cale intravenoasă timp de cel puţin 2 săptămâni. Dacă respectarea tratamentului cu amoxicilină sau doxiciclină este problematică numai pentru copiii cu artrita lyme peste 8 anise poate considera tratamentul intravenos cu ceftriaxon sau cu cefotaxim.
Pot să apară efecte secundare, inclusiv diaree sau reacții alergice. Cu toate acestea, cele mai multe efecte secundare sunt rare și minore.
Ce este Boala Lyme?
După încheierea tratamentului antibiotic, chiar dacă artrita persistă, se recomandă o pauză de 6 săptămâni înainte de a concluziona că tratamentul nu a vindecat boala. După această perioadă, dacă artrita persistă, poate fi administrat un alt tratament antibiotic. Când artrita persistă după 6 săptămâni de la terminarea celui de-al doilea tratament cu antibiotice, trebuie inițiată medicația anti-reumatică.
De obicei, sunt prescrise medicamente nesteroidiene anti-reumatice și corticosteroizii sunt injectați în articulațiile afectate, cel mai adesea în artrita lyme genunchiului. Singurul tip de control util este reprezentat de examinarea articulaţiilor. Cu cât perioada scursă de la dispariția artritei este mai lungă, cu atât o recidivă este mai puțin probabilă.
- BOALA LYME | CENTROKINETIC
- Boala Lyme (borelioza): Ce este, cum se transmite, simptome si tratament - Sensiblu
- Diagnosticul bolii Lyme | prajituri-cluj.ro
- Totul despre Boala Lyme: Stadii, diagnostic, preventie | Bioclinica
- Beneficiile și dăunările proteinei în bolile articulare
- Stadiul II — Diseminarea precoce Stadiul II poate sa apara dupa cateva saptamani sau chiar luni dupa muscatura de capusa.
- Probleme de concentrare sau cu memoria; Conjunctivita sau deteriorarea țesutului ochiului; Înroșirea și tumefierea articulațiilor mari, în special a genunchilor; Palpitații și complicații cardiovasculare.
În restul cazurilor, artrita dispare după luni, sau chiar ani de zile. În cele din urmă, boala se va opri din evoluție.
După tratamentul cu antibiotice, în cele mai multe cazuri boala va dispărea fără să lase sechele. Există cazuri individuale în care se pot produce leziuni articulare definitive, care cauzează limitarea mişcării sau osteoartrită prematură.
